Parohia Olănești Sat

Biserica construită din piatră și cărămidă are înfățișare de dreptunghi cu absida altarului în cinci laturi de câte 2 metri. Catapeteasma de lemn, sculptată după un model mai vechi, datează din secolul al XIX- lea. Naosul, despărțit de pronaos printr-un zid înalt de 1,5 m lasă în mijloc un loc de intrare. De o parte și de alta a intrării, sprijinite pe zidul despărțitor, se înalță câte o coloană de piatră, de formă rotundă, care se termină cu un capitel pătrat. Biserica se înscrie în categoria celor fără turle. Naosul și pronaosul bisericii sunt cam de aceeași dimensiune, iar bolțile lor sunt calote sferice pe console. Pridvorul deschis se reazemă pe opt stâlpi cilindrici din piatră, cu arcade în semicerc, din care doi sunt angajați în zidurile laterale. Împodobirea exterioară o face brâul în relief, însoțit de un rând de zimți ce înconjoară biserica pe deasupra coloanelor. În afară de acest brâu, în partea de sus biserica este închisă cu o bandă compusă din două rânduri de zimți, mai mici decât la celălalt brâu, mărginit prin trei dungi în relief, ce merg scăzând în adâncime, începând cu cea de sus. Ușa bisericii, din lemn de nuc, este într-un canat de formă dreptunghiulară, latura de sus având înfățișare de acoladă, copiind linia pragului de deasupra ei. Ușa este formată din mai multe panouri. În partea de sus, în medalion apar inițialele DO – Drăghici Olănescu și CO - Catrina Olănescu. În medalion este sculptat un vultur cu două capete. Se crede că ar reprezenta vulturul stăpânirii austriece de atunci, nu vulturul cantacuzin. Tot în partea de sus a usii se află o inscripție în chirilică: „Această  ușe a sfintei biserici s-au făcut vă leat 7237”( 1729). La mijloc, spre partea de jos a ușii, este săpat destul de clar numele meșterului Drăgoi. În exterior, pe partea de vest, în „1908 a fost construită o clopotniță de formă pătrată”[1]. [pictura] Din însemnarea de la proscomidiar, unde este consemnat atât numele zugravului Ștefan, cât și anul 1725, rezultă faptul că biserica dacă nu va fi fost terminată de pictat înainte de sfințirea ei, în 1718, va fi fost gata pictată cel mai târziu în acest an. În interiorul bisericii inscripțiile sunt în limba română cu litere chirilice, iar în pridvor, inscripțiile sunt tot cu litere chirilice, dar în limba sârbă. Faptul acesta ne determină să credem că pictura interioară s-a făcut înainte de sfințirea bisericii în 1718, când Oltenia era încă alipită Țării Românești, iar cea exterioară din pridvor și intervențiile din pronaos au fost făcute în timpul ocupației austriece a Olteniei (1718 – 1739), când aceasta depindea bisericește de Belgrad. Amplul tablou votiv din pronaos prezintă gradele de rudenie ale familiei Olănescu. Domnul zugrăvit în biserică este Ștefan Cantacuzino (1714 – 1716), scris din greșeală Șerban Cantacuzino (1678 – 1688). Între ctitori, inițial, era înfățișat și generalul austriac Ștefan Steinville, fost director superior al Olteniei, ocupate de austrieci. După terminarea bisericii în 1718, pe durata stăpânirii austriece, boierii Olănești și-au păstrat privilegiile obținute sub domnii anteriori, iar unii dintre ei au deținut funcții sub noua administrație. De aceea, boierii Olănești, ctitorii bisericii, pentru a-l măguli pe guvernatorul austriac au făcut această concesie: ca un catolic, respectiv generalul Steinville, să fie zugrăvit într-o biserică ortodoxă. Concesia a durat numai pe perioada stăpânirii austriece, pentru că după 1739, când austriecii au pierdut Oltenia, chipul generalului a fost înlocuit cu cel al părintelui Ioan monahul – fratele jupânesei Ecaterina (de Oteteliș). Pictura în frescă este remarcabilă. Există câteva scene caracteristice în pronaos. În pridvor - Scena Judecății de Apoi amintește de cea de la Cozia. La fel de reușite sunt Grădina Raiului, Pilda bogatului nemilostiv și Scena Iadului, toate în pridvor. Dintre restaurările picturii în cursul timpului nu cunoaștem decât pe cele din anul 1954, realizată de pictorul Nicolaide din  București, și pe cea din 1999, făcută de pictorul Ilie Pațîrea din Poșta – Cîlnău – Buzău. Biserica a fost  sfințită pentru prima dată în 1718, de episcopul cărturar Damaschin Voinescu (1708 – 1725) și ultima dată, la Sărbătoarea Sfântului Gheorghe (și Florii au coincis) în anul 2000, de către Episcopul Gherasim Cristea. [obiecte vechi de cult, manuscrise şi cărţi vechi] Biserica nu deține obiecte vechi de cult, nici manuscrise sau cărți vechi, icoanele originale fiind furate din biserica în septembrie 2001, neputând fi recuperate. [pomelnice și alte inscripții] Pe o lespede mormântală de 2,07 x 0,67 x 0,12, sub chenarul marginal erodat, străjuită de un sfeșnic cu baza prismatică tăiată în piatră, decorată cu motive vegetale și aflătoare în dreapta la intrare în pronaos se mai citește leatul: M(artie) 7140 ( 1632). Pisania, cu frumoase săpături în piatră are următorul cuprins: „Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşrea Sfântului Duh, amin. Ziditu-s-au această sfântă biserică, întru cinstea şi lauda sfântului arhiereu Nicolae, den temelie, cu toată cheltuiala robului (lui) Dumnezeu Jupân Drăghici Căpitan Olănescu şi a Jupânesei lui, Ecaterina de Oteteliş, vă dni (în zilele – n.n.) lui Io Ion (Mavrocordat) Voievod, şi episcop al Râm(nicului) Kir Damaschin. Ispravnic Popa Ghinea. [şirul preoţilor] Dintre slujitorii sfântului altar consemnăm pe: Pr. Ghinea (Olănescu, ispravnicul bisericii), ierom. Ioan (duhovnic), Preda (Pahomie) Bujoreanu ieromonah, Nicolae (duhovnic), Dincă ( ? ) Nicolae Brănescu, Nicolae Pîrvulescu (1877), Nicolae Constantinescu, Constantin Găiculescu (1 apr. 1913 – iul. 1922), Nicolae Marinescu, ierom. Toma Gorgonie  (1922 – 1927), Dumitru Stanca (1928 -1953), Gheorghe Oprescu (1953 – 1974), pr. protop. Constantin Marica (1 dec. 1974 – 28 martie 1997), pr. prof. George Pomenește (1 iun.1997 – prezent).

2.Biserica filială cu hramul  „Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul, Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” – Cormoșești[2] [istoria zidirii ei] A fost construită în 1820, din piatră și cărămidă, de Gheorghe Brănescu, fratele său Barbu din Olănești și arhimandritul Iosif de la schitul Sărăcinești. Este cunoscută și sub denumirea de biserica de la Cormoșești după numele (porecla?) unui descendent al ctitorilor. Prin decretul regal din anul 1916, această biserică a devenit biserică parohială pentru Băile–Olănești (având ca filială biserica „Toti Sfinții” a fostului schit din Comanca) până în octombrie 1958, când în Băile–Olănești a fost strămutată de la Stefănești, Argeș, biserica lui Horea din Albac. La 1 ianuarie 1980, la intervenția pr. protopop Constantin Marica, parohul parohiei Olănești Sat, a fost retrocedată acestei parohii, ca filială.În această biserică, în vara anului 1944, mareșalul Ion Antonescu, împreună cu soția sa au botezat trei copii ai localnicilor, „înainte de încercarea de asasinat împotriva sa, eșuată, din luna august, organizată la Olănești”.[3] [arhitectura. plan, dimensiuni, materiale de construcţii] Locașul face parte din grupa bisericilor fără turlă, cu pridvorul deschis, prevăzut cu șase coloane, fără abside laterale. Tâmpla e de zid, fără uși laterale. Pridvorul a fost adăugat în 1832, când a și fost pictat. Clopotnița bisericii datează din 1932.[4] [pictura] Nu există nici o inscripție privitoare la pictura murală, dar icoanele împărătești, executate în anul zidirii bisericii, cu inscripția: „1820, de Ilie și Ioan din Teiuși, zugravi”, și mai ales stilul lucrării îi indică cu certitudine pe aceștia ca fiind autorii picturii murale. Pe bolțile pronaosului apare în medalion Maica Domnului, tipul rugătoarei (Platitera). Izvorul de inspirație al zugravului probabil va fi fost cel de la Mănăstirea Govora. Dacă afară, deasupra pridvorului s-au păstrat scene cu caracter didactic, înăuntru, în pridvor, se află scene de la crearea lumii, iar în pronaos sunt redați ctitorii, boieri din neamul Brăneștilor, îmbrăcați în costume naționale. Între anii 1993–1994 s-a început recondiționarea picturii în altar la inițiativa Preotului Constantin Marica, de către pictorul Tudor Popescu. Din lipsa fondurilor, lucrările au fost abandonate. Restaurarea, aproape în întregime, s-a efectuat sub actualul paroh, de către Chiță Marin (Tintoretto) din Băile–Olănești în perioada iunie–septembrie 1997, biserica fiind resfințită la 28 septembrie 1997 de către Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, pe atunci Arhiereu–Vicar al Episcopiei Râmnicului. [obiecte vechi de cult] În biserică se află patru icoane ale Mântuitorului Hristos și ale Maicii Domnului (cele două de pe iconostas datând din 1820 și cele din pronaos datând din 1877). [pomelnice și alte inscripții] Pisania de deasupra ușii de intrare, scrisă în relief, are următorul cuprins: „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Duhului Sfânt, Amin. Ziditu-s-a această sfântă și dumnezeiească biserică din în (sic) temelie de piatră întru cinstea și lauda a Sfântului Proorocu și Botezătorului Ioanu și a Sfântului Arhiereu Nicolae  și a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și cu cheltuiala și osteneala robilor lui Dumnezeu boeri Gheorghe Brănescu ot Olănești i Barbu, brat ego, Iosif Arhimandritu(l) Sărăcinescu, fid ( sic! – în loc de fiind – nn.) Domnu al Țară(i) Io Alicsandru Niculae Șuțu Voievod și cu blagoslovenia Preasfinții Sale, iubitorului de Dumnezeu Chir Galaction, Arhiepiscopu(l) Râmnicului. Leat 7328, iar de Hristos 1820 Ap(rilie) 2”. Pe icoana Maicii Domnului sunt consemnate cuvintele „Această sfântă și dumnezeiască icoană a Născătoari de Dumnezeu s-a făcut cu osârdia și cheltuiala de dumnealui postelnic Dimitrie Sărăcinescu, ca în vecinica pomenire să pomenească”. Pe icoana Mântuitorului Iisus Hristos apare inscripția: „Leat 1820, de Ilie și Ioan ot ( Teiuș) Zug(ravi)”. [şirul preoţilor] Un loc aparte in istoria bisericii îl ocupă preoţii rânduiţi in fruntea ei, care prin întreaga lor activitate au fost prezenţi în mijlocul comunităţii, lăsând posterităţii numeroase valori materiale şi spirituale: Nicolae Brănescu, Nicolae Constantinescu, Constantin Găiculescu (1913–1916), ieromonah Toma Gorgonie (1922–1927), Nicolae Marinescu, Nicolae Petrescu (1933–1938), Nicolae Radovici, Dumitru Bădoi, Ioan Proistoșescu (1958–1 ian. 1980), Constantin Marica (1 ian. 1980 – 28 mart.1997), George Pomenește ( 1 iun.1997 – prezent).